La ConasuBeatrice este gazda „La Conasu'” pe care o cunosc intamplator in piata din apropierea casei mele in care imi propun demult sa ajung, Piata Pipera. Pentru ca acolo sunt "rosii din alea bune cu mireasma si gust adevarat ca in copilaria noastra", argumentul prietenei si vecinei mele in fata caruia nu rezist, recunosc. Mi-e dor de o salata buna, "cu zeama multa" si miros imbietor, nu cu un "look" neasemuit in spatele caruia sta o industrie a chimicalelor. Zis si facut. La fata locului, descopar legume adevarate, fructe inmiresmate, oameni cu bun simt si voie buna care te servesc cu priceperea gospodarului care stie sa faca negot si te vrea multumit, sa revii cu placere.

Dar cum am ajuns sa le cunosc pe Beatrice si pe fiica ei, o tanara frumoasa si desteapta in care mama sa ce a crescut-o singura a investit tot ce-a avut mai bun? Salata copilariei mele cere si un cas sau o urda alaturi, dar sa fie ca de la mama de-acasa. Intru La Conasu'. Imi fac cu ochiul si branzeturile, dar si pastrama proaspata de curcan, carnaciorii, zacusca, gemurile, prajiturile facute in casa... Beatrice ma primeste cu uimire si imi marturiseste cu lacrimi in ochi ca intalnirea noastra trebuia sa aiba loc, ca nu poate fi simpla intamplare...

Si-a pierdut sotul in apropierea nasterii fiicei sale si nu s-a mai recasatorit. E un om inteligent plamadit din aluatul iubirii neconditionate pentru copilul sau, dar si pentru oameni, pur si simplu. Acum munceste alaturi de fata sa la afacerea cu produse de la tara, din cele adevarate, "cu gust si continut veritabil", nu contrafacut. Si vrea sa dea mai departe din binele primit de la Dumnezeu... Asa ca isi propune in weekend sa ia batranii si copiii dintr-un camin din Bucuresti unde sunt ingrijiti din putinul ce devine pe zi ce trece mai putin si sufera ca sunt uitati de familie si de lume, de autoritati, viseaza sa ii scoata din casa spre a merge cu ei acolo unde isi doresc sa ajunga: la gradina zoologica. Apoi sa le faca o alta surpriza: un pranz cu bunatati traditionale, sucuri naturale proaspete si clatite calde pe terasa La Conasu'. Are emotii... O fi bine cum s-a gandit?! Pe viitor vrea sa mearga sa faca o degustare chiar in curtea lor...
Daca e bine? Daca fiece om, din putinul sau, ar intinde o mana unui singur alt om aflat la nevoie sau in suferinta, lumea noastra ar fi mult mai buna. Asa ca ne organizam, eu raspund de pachetele cu care ei vor pleca acasa si vin cu ajutoare cu suflet - ma bucur sa o am alaturi si pe fiica mea, care e timpul sa inteleaga gestul facut din inima, cu mana ta...

Acest mic text e, de fapt, un multumesc spus fiecaruia dintre oamenii frumosi si buni, modesti, gospodari si sensibili, care inca mai exista printre noi. Se numesc Beatrice, Maria, Andrei, Constantin, Adela sau Vlad... Nu apar pe primele pagini, nu au loc prea des pe un ecran de televizor. Nu fac scandaluri, nu sunt sexy, excentrici, vulgari. Sunt neinteresanti, pentru ca sunt doar Oameni. Asadar, scuze ca v-am rapit din timp fara un bun motiv, viata merge mai departe...

Scoala Mamelor

Facebook

Copiii au drepturi

Cartea Pretuieste Viata

copii12.JPG

Ajuta si tu

Urmareste-ne pe FacebookUrmareste-ne pe TwitterUrmareste-ne pe Blog
style=div class=